Voluntari CVCN in strainatate

Ioana Radulescu

Proiect: EDS v Quo Vadis
Perioada: 02.02.2016-02.07.2016
Organizatia gazda: Priatelia Quo Vadis
Tara gazda: Slovacia

Cand am ajuns in Bratislava speram sa las in urma peisajul de acasa cu blocuri comuniste si beton. Nu s-a intamplat. Eram de asemenea convinsa ca in calitate de EVS voi avea o groaza de timp liber si ca fiind mereu inconjurata de comunitatea catolica de acolo imi voi gasi oarecum un echilibru spiritual. Nu s-a intamplat.
Am devenit insa maestra la predarea cursurilor de editare foto, pot face cafe latte in 2 minute si sa retin si alte 10 comenzi pe care le pasez voluntarilor din stanga si dreapta, ii bat la ,,Spanzuratoarea” pe toti din centrul de terapie pentru depresivi si schizofrenici, dar pierd cand jucam in slovaca; de asemenea, pot cara pana la 25 de litri de suc cand fac aprovizionarea cafenelei de la supermarket si organizez evenimente ca nimeni alta, mai ales de cand m-am invatat minte ca daca vrei sa vina cineva trebuie sa faci si publicitate.
Cel mai placut lucru care se poate intampla la inceput este ca lumea sa creada ca esti de-al locului. Vei folosi cele cateva cuvinte pe care le-ai invatat in orice context si cu orice ocazie. Mai tarziu, din contra, vei fi mandru ca esti strain si le vei spune tuturor „Sunt un voluntar european” (adica nu de orice fel). In fine, la sfarsit sunt sanse mari sa pleci de acolo cu mai multa experienta interculturala decat toti pe care i-ai lasat acasa si cu cateva planuri de viitor.

 

Laura Silvia Lungu
Proiect: Apprendre l’Europe par les jeux!
Perioada: 03.09.2014 -31.07.2015
Organizatia coordonatoare: Centre Européen Robert Schuman
Tara gazda: Franta

Totul a inceput cand, la sfarsitul anului trei de facultate, am decis sa iau o pauza si sa fac ceva nou. Serviciul educativ non-formal al Centrului European Robert Schuman din Scy-Chazelles, m-a cucerit imediat, caci imi dadea sansa sa pun in practica ceea ce invatasem la Universitate, dar intr-o maniera ludica si unui public diferit: de la examene, eseuri si prezentari pentru profesori, treceam la jocuri si activitati interactive pentru elevi de toate varstele.
Mai exact, Centrul Robert Schuman face parte dintr-o retea de organizatii dedicate promovorii Uniunii Europene in societate, dar mai ales in randul tinerilor. Printre activitatile lor se numara o serie de jocuri despre istoria, cultura si geografia Europei, schimburi de tineri din regiunile Lorraine, Sarrebrueck si Luxemburg, precum si alte proiecte internationale : European Citizens in Action ! sau Memory places : From war to peace in Europe. In calitate de voluntar am participat la toate aceste proiecte, fie ca organizator, fie ca trainer, ceea ce mi-a dat ocazia sa cochetez putin cu domeniul animatiei si al educatiei non-formale. La finalul stagiului, coordonatoarea mea m-a trimis ca trainer la un schimb de tineri din 11 tari, in Germania, si m-a solicitat pentru un alt proiect in Franta.
In plus, am avut ocazia de a calatori si de a trai experiente inedite, impreuna cu oameni de peste tot din Europa. Se spune ca cine pleaca in SVE nu se intoarce la fel, si este adevarat ; eu sunt mult mai relaxata, increzatoare in fortele mele si deschisa lucrurilor noi decat inainte. Necunoscutul inca ma sperie, dar in aceste 11 luni mi-am facut o retea de contacte si stiu unde sa apelez daca vreodata ma voi trezi fara niciun plan. Mult succes si voua!


Adina Lionte
Proiect: Move it!
Perioada: 01.04.2014 – 30.01.2015
Organizatia coordonatoare: Centrum Dobrovolnictva
Tara gazda: Slovacia

Sunt Adina, 
am 25 de ani si sunt din Iasi, Romania
Anul trecut in martie am aplicat la un proiect de voluntariat in Slovacia si in mai putin de trei saptamani am si plecat. Totul s-a intamplat foarte repede, nici nu stiam cu exactitate ce o sa fac eu acolo si cum o sa ma descurc singura intr-o tara straina, si pentru prima data cand mi-am pus intrebarea asta eram deja in autobuz spre Slovacia.
Slovacia este o tara micuta, despre care se stie putin , dar unde ai posibilitatea sa inveti si sa cunosti foarte multe lucruri noi. E absolut minunata, plina de istorie, de cultura, de locuri si orasele protejate Unesco, de artisti si o diversitate de comunitati minoritare. Organizatia in care am lucrat, Centrum Dobrovolnictva, promoveaza si sustine voluntariatul in Facultatea de Pedagogie si Asistenta Sociala si in general in comunitatea din orasul Banska Bystrica. Nu stiu exact ce functie am avut acolo, dar cu siguranta a fost una dintre cele mai tari experiente din viata mea: am predat voluntariat, am tinut si organizat workshopuri si conferinte, am lucrat cu tineri cu dizabilitati, cu copii romi, cu copii abandonati, am fost light design technician intr-un centru de cultura, barmanita, coordonator 8 Hours Overtime Banska Bystrica, singurul voluntar EVS care a aplicat la granturi locale cu un grup informal si le-a si obtinut, am calatorit in sapte tari diferite, am mers la cinci festivale imense, am cunoscut si lucrat cu foarte multi artisti locali si internationali, m-am culturalizat in toate formele de arta , am renuntat la cateva stereotipuri despre alte nationalitati, m-am indragostit si mi-am facut prieteni faini. Cu siguranta o sa fac tot posibilul sa ma intorc inapoi foarte curand.
Tot timpul mi-am dorit sa fac parte din acel numar mic de tineri care sunt altfel si fac parte din ‘schimbare’ , si fiind EVS in Slovacia , am avut cele mai altfel 10 luni din viata mea.
Vrei sa fii altfel? Vrei sa faci altceva? Incerca un EVS, iti recomand Slovacia!


Alexandra Craciun
Proiect: Sustaining Cooperations in Youth Development
Perioada: 09.09.2012 – 02.09.2013
Organizatiacoordonatoare: Code-X International
Tara gazda: Olanda


Am ajuns in Culemborg, un orasel tipic olandez, la nici 20 de minute cu trenul de Utrecht, oarecum in inima Olandei. In scurt timp mi-am dat seama ca am ajuns intr-o tara in care multiculturalismul se traieste si se masoara in metri patrati.
Lucram in doua birouri, in Amsterdam si in Culemborg. Nu am cuvinte sa exprim ce inseamna sa depasesti statusul de turist si sa cunosti o astfel de tara, relativ mica, relativ rece din punct de vedere al relatiilor interumane si sa deconstruiesti singur toate stereotipurile si ideile preconcepute. Eram romanca, dar puteam fi de oriunde, ce conta era munca pe care o faceam si ideile pe care le puteam impartasi cu oricine.
Detineam “functia” de asistent de proiect intr-un atelier de reparatii care oferea sansa somerilor si persoanelor cu oportunitati reduse de angajare sa reconditioneze biciclete, masini de cusut si calculatoare, printre altele, care mai apoi urmau a fi trimise catre diferite tari in curs de dezvoltare. Acesta era scopul meu acolo, sa gasesc si sa mentin legatura cu organizatiile partenere la nivel international, lucru care mi-a dat ocazia sa imi intaresc si sa adaug experienta la formarea mea academica.
M-am asteptat la o perioada de acomodare destul de grea, in special in ceea ce priveste limba, dar, credeti-ma pe cuvant, daca nu vrei cu adevarat sa o inveti, daca nu insisti, e foarte putin probabil sa vorbesti orice altceva decat engleza cu orice olandez.
Daca ai ales sa fii EVS, atunci inseamna ca indraznesti si depui efort si timp pentru a descoperi, cu putin noroc, la ce esti bun cu adevarat si ceea ce vei face pentru tot restul vietii. Experienta EVS te va invata sa te folosesti de toate cele cinci simturi si sa apelezi si la al saselea, daca e posibil!
Un gand de incheiere: If you reject the food, ignore the customs, fear the religion and avoid the people, you might better stay at home!~(James A Michener).Dar din moment ce ati ajuns pana aici, am senzatia ca nu sunteti decat la un click distanta de a va trimite aplicatia EVS!


Lehel Csiki
Proiect: "Loackerhuus – a good way to live together"
Perioada: 03.09.2012 – 31.08.2013
Organizatie coordonatoare: Loackerhuus, Lebenshilfe Vorarlberg
Tara gazda: Austria

Hoi! Servas! Grüß di!
La doua zile dupa ce am ajuns in Austria, ma simteam deja ca acasa. Oameni erau foarte deschisi, prietenosi iar natura spectaculoasa.
Proiectul meu era intr-o organizatie foarte interesantă, care oferă oportunitati de job persoanelor cu dizabilitati.
În cladirea noastra aveam 4 ateliere si o cafenea. Fiind voluntar am avut sansa sa lucrez, minim 1 luna, in fiecare din cele 5 grupe, ceea ce a fost o experienta foarte frumoasa. 3 luni in bucatarie, 8 luni in grupa creativa, 1 luna in Atelier (grupa creativa, unde obiectivul principal este pictatul), 2 saptamani in cafenea si cateva zile in atelierul de sticla.
Fiind primul voluntar am avut cumva libertatea sa ma implic in activitatile tuturor departamentelor. Deci cu toate ca eram in grupa creativa sau in bucatarie mereu vizitam celelalte grupe si petreceam timp cu oamenii de acolo.
Dar EVS-ul nu este numai proiectul in care lucrezi. Este si timpul liber petrecut intr-o alta tar, intr-o alta cultura. Am cunoscut foarte multi oameni deschisi din toate colturile pamantului si am avut parte de experiente deosebit de frumoase.
Astfel EVS-ul a fost cea mai frumoasa experienta si cea mai buna decizie din viata mea, pana acum. Am venit in Austria fara asteptari, doar cu gandul ca trebuie sa apreciez tot ce mi se ofera, sa vad partea buna a lucrurilor si sa invat din toate experientele de care am parte. M-am schimbat si am evoluat, in anul acesta, mai mult decat in primii 24 ani din viata mea. Si asta a devenit cumva un stil de viata pentru mine. Experientele mele din EVS au revolutionat cumva viata mea si sunt foarte recunoscator si fericit pentru ocazia primita.

Elena Brodeala
Proiect: Meet in Youth Realities V
Perioada: 01.09.2012 – 15.07.2013
Organizatie coordonatoare: KEKS/ Eurodesk Contact point
Tara gazda: Suedia

Suedia nu este una dintre cele mai populare destinatii atunci cand vine vorba de proiecte SEV, dar este o tara care ofera o experienta culturala care merita.

Daca ar fi sa descriu SEV-ul, as spune ca este o experienta culturala si personala. SEV-ul este pentru cei ce au o minte deschisa si sunt gata sa plece intr-o calatorie plina de necunoscut. Daca esti voluntar SEV si vrei intr-adevar sa te intorci acasa imbogatit, ai nevoie de multa determinare si initiativa personala, atitudine pro-activa si creativitate. Fa-ti planuri personale si fii gata sa le indeplinesti chiar si pe cont propriu! Vrei sa contribui la dezvoltarea comunitatii? Atunci SEV-ul te invata ca trebuie sa fii empowered, iar ca sa fii empowered trebuie sa investesti in primul rand in tine. Idealismul si visarea sunt motorul entuziasmului, dar pe mine SEV-ul, si poate pragmatismul nordic, m-au invatat ca rezultatele au in spate mult simt practic.
Discutiile despre distrugerea prejudecatilor si stereotipurilor au devenit deja un cliseu, dar experienta SEV iti da posibilitatea sa traiesti personal acest cliseu si, credeti-ma pe cuvant, nu se distrug doar prejudecati si stereotipuri negative…De exemplu, stiati ca Eurodesk-ul din Romania este mult mai dezvoltat si mai eficient decat cel din Suedia? Da, e adevarat!:D Experienta SEV m-a invatat sa gandesc critic in fata oricarei culturi, sa transform fiecare situatie intr-o experienta constructiva si mai ales sa vad oamenii dezgoliti de “hainele culturale”, fara sa ignor influenta culturii asupra personalitatii noastre.
Proiectul meu nu a fost unul fara nabadai, iar cand pleci in SEV trebuie sa iei in calcul ca nu totul va merge intodeauna ca pe roate (there is no land of milk and honey:D), dar stiu sigur ca SEV-ul a fost o experienta care m-a schimbat si care mi-a marcat drumul personal. Cea mai mare realizare a stagiului meu de voluntariat in Suedia? Un proiect de cercetare legat de tarile nordice si Romania de care sunt tare pasionata si o bursa din partea guvernului suedez pentru a imi incepe cercetarea intr-unul dintre cele mai bune institute de cercetare din Europa. Cel mai important lucru din SEV-ul meu? Faptul ca am avut o organizatie de trimitere atat de faina, de dedicata si de supportive (iata si exprimarea multi-lingvistica care vine o data cu SEV-ul) ca Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca! (Nu subestimati niciodata putearea unei organizatii de trimitere careia ii pasa!)


Teodora Cismas
Proiect: SALPICANDO ARTE EN LA MONTAÑA
Perioada: 07.07.2013 - 28.07.2013
Organizatie coordonatoare: Imagenes y Palabras
Tara gazda: Spania


Buna! Ma numesc Teodora si am fost pentru trei saptamani voluntar EVS in Aldea (Burgos, Spania) alaturi de alti 11 voluntari din diferite tari din Europa. Aceasta experienta a fost una deosebit de interesanta deoarece am cunoscut oameni noi, am interactionat cu o alta cultura si am putut desfasura activitati in domeniul artei. De-alungul acestor trei saptamani am avut parte de multe provocari care m-au ajutat sa am o alta perspectiva asupra oamenilor si relatiilor interpersonale.
Activitatile desfasurate au avut ca obiectiv pregatirea unui spatiu pentru organizarea unei expozitii de fotografie si amenajarea galeriei de arta. De asemenea, fiecare voluntar a pregatit un proiect personal care a fost expus in galeria de arta.
Fiecare zi petrecuta alaturi de ceilalti voluntari aducea lucruri noi, vizite in satele din imprejurimi sau in orase, cursuri de pictura si improvizatie, reconditionarea operelor de arta.
Desi am fost doar trei saptamani voluntar EVS, am venit acasa cu o multime de amintiri frumoase, cu prieteni noi si cu o mare dorinta de a incerca un EVS de lunga durata.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stagiului a fost faptul ca aveam semnal la telefonul mobil doar pe o anumita strada, astfel ca la inceput parea o provocare sa fii deconectat de familie si prieteni majoritatea timpului.
Cea mai frumoasa parte a acestui stagiu au fost oamenii care i-am intalnit, ideea de a fi in slujba aproapelui si provocarea constanta de a evolua.


Adriana Dobozi
Proiect: Education through sport and outdoor activities
Perioada: 06.06.2012 – 05.05.2013
Organizatie coordonatoare: Streetfootballworld gmbh
Tara gazda: Germania, Berlin


In cadrul stagiului EVS am lucrat cu departamentul de Dezvoltare de parteneriate si evaluare a unei organizatii neguvernamentale internationale care se ocupa de dezvoltare sociala prin sport, fotbal mai precis.
Ei au o metoda interesanta de a juca fotbalul, se numeste “football3” si provine din Columbia, avand ca scop educarea jucatorilor spre a invata sa nu discrimineze in functie de sex, clasa sociala, nationalitate sau alti factori, pe teren cu totii fiind egali. Regulile se aleg la inceputul jocului de comun acord de catre cele doua echipe.
Fotbalul, fiind cel mai iubit sport pe plan global, este instrumentul ideal pentru a trezi interesul tinerilor si de a ii educa in spiritul de echipa.
In cadrul stagiului am organizat impreuna tabere si evenimente internationale de fundraising pentru copii din medii sociale dezavantajate din toata lumea.
A fost o experienta deosebita, am invatat enorma de mult intr-un timp foarte scurt, incurajez pe oricine sa participe. Doar a locui in alta tara deschide orizonturi noi, iar aceasta experienta combinata cu lucrul ofera si o experienta de munca valoroasa.
Deoarece organizatia mea a vrut sa imi ofere ceva mai potrivit decat ceea ce aveau in plan, am cautat o camera intr-un apartament timp de 2 luni, mutandu-ma de 7 ori. Dar cel putin acum sunt profi la capitolul asta.



Radu Campan
Proiect: Stepping stone II
Perioada: 08.07.2012 - 26.08.2012
Organizatie coordonatoare: Associação Juvenil Rota Jovem
Cascais, Portugalia

Boa tarde! Eu sunt Radu si voi incerca sa transpun in cateva cuvinte o vara portugheza plina de soare, valuri, experiente minunate, oameni frumosi, provocari irezistibile pline de un imprevizibil intotdeauna zambaret. Dintr-un sir de proiecte al acestui eficient si creativ concept - EVS - imprastiate prin Europa, bineinteles nu mi-a trebuit nici macar un minut pentru a alege in mod sigur Portugalia cu al ei proiect Stepping Stone II (jun-aug 2012). Un proiect incredibil ce avea in vedere natura, ingrijirea si protejarea ei, iar aceasta presupunea petrecerea timpului intr-o splendida diversitate de relief ...deluros ...coline ...campii ale coastei, combinate cu litoralul marelui Atlantic albastru si infinit, intr-o clima agreabila cu cer albastru, o lumina stralucitoare si imagini ale apusului care iti taiau rasuflarea.
Proiectul s-a impartit in prima parte - Mare Viva - cu dimineti pe plaja si soare stralucitor, iar noi marezianiashii eram responsabili cu mentinerea plajelor cat mai organizate si cat mai eficiente. Al doilea proiect s-a numit Natura Observa si se intindea pe colinele, dealurile, coastele din N-V Lisabonei in rezervatia naturala Sintra-Cascais. Aici pe o perioada de cateva saptamani, bine echipati pentru rute si trasee cu mountainbaik'ul, am avut parte de multe downhill'uri, exercitii fizice, piesaje rare.. facand parte din echipa care monitoriza parcul si prevenea posibile riscuri. Proiectul a fost unul reusit, feedback-ul organizatiei gazda fiind unul pozitiv din toate punctele de vedere. Asteptarile mele pentru acest incantator EVS au fost depasite si ideea arzatoare pentru aplicarea unui proiect long term a aprins flacara in mine!


Czirjak Arpad-Ferenc
Proiect: Art for all
Perioada: 01.09.2012 - 30.09.2012
Organizatie coordonatoare: D.E.M. Experiential Training Center
Eskisehir,Turcia

Proiectul este o colaborare intre centrul S.E.V si municipalitatea Tepebasi din Eskisehir care organizeaza aproape anual un atelier international pe prelucrarea teracotai. Invitati sunt artisti care lucreaza in teracota sau combina arta lor cu acest material. Se lucreaza intru-n cort imens deschis publicului, unde poti sa participi activ la diferite proiecte. Anterior derularii lui, voluntarii participanti in proiect sunt incurajati sa participe la popularizarea acestui eveniment, impartiti in mici echipe dupa preferinta fiecaruia. In perioada evenimentului ne-am ocupat de scrierea unui blog, de intervievarea artistilor, de producerea unui material video, de fotografiere, aparitia pe retele de socializare si editarea unei reviste bilingve cu toate interviurile si impresiile cu titlul Pismis Toprak/Terracotta. Activitatea in sine a avut o durata de doua saptamani ca si atelierul, insa prima saptamana a fost si ea esentiala pentru acomodarea voluntarilor, impartirea activitatilor, simulare si contactul cu organizatia gazda. Fiind vorba de o colaborare, organizatia coordonatoare ne-a oferit cazare si masa in timp ce organizatia gazda ne-a oferit infrastructura pentru a lucra, respectiv raspundea de prezenta noastra la eveniment.

Dupa sfarsitul proiectului fiecare dintre voluntari a avut optiunea de a calatori sau a ramane in Eskisehir. Am devenit un grup strans inca din prima saptamana, majoritatea timpului l-am petrecut impreuna, cu petreceri, plimbari, excursii si cu foarte multe vizite la pub si nopti albe pe terasa etajului nostru. Am primit ore de turca, foarte mult cay si am avut mese delicioasei. Mentorii  ne-au fost de mare ajutor si intotdeauna disponibili, respectiv buni ghizi de supravietuire dandu-ne sfaturi despre obiceiuri si lucruri la care e bine sa fii atent.
Orasul Eskisehir este foarte bine cunoscut in Turcia fiind poate una dintre cele mai importante centre universitare. Nu pare un oras turistic dar partea cu orasul vechi este demna de vizitat avand si artizani care te invita oricand la un cay si iti povestesc istoria “meerschaum”-lui, piatra moale alba din care se fac diferite obiecte decorative, bijuterii. In perioada evenimentului am avut un program stabilit care se termina la ora sase si aveam ocazia sa ne facem un program de seara individual. Am descoperit pe parcurs ca in grupul de voluntari avem perspective foarte diferite sau chiar profesii diverse, ambele afectand si modul in care percepeam acest stagiu fiecare. Importanta faptului ca experienta de voluntariat a fost utila pentru fiecare, a fost sentimentul unanim la finalul stagiului. 

Cred ca intamplarea sau mai bine zis rutina cea mai hazlie din perioada acestui stagiu de voluntariat era sirena melodioasa a masinii kalabak care aproviziona orasul cu apa de baut in fiecare dimineata si ne trezea de-a binelea. (www.kalabak.tr)

Andrada Victoria Suciu
Proiect: Make the Change- Miegantys Drambliai / Sleeping Elephtans
Perioada: 01.10.2011 – 01.08.2012
Organizatia coordonatoare: A.C. Patria, Volunteer Centre
Kaunas, Lituania


Dupa terminarea facultatii m-am decis ca timp de zece luni sa incerc o varianta care nu inseamna cautarea unui loc de munca sau o continuare a studiilor la nivel academic, am vrut sa vad cum ma pot ajuta de informatiile si experienta acumulata pana atunci. Cand am aplicat pentru EVS eram dornica sa lucrez intr-un domeniu care imbina natura cu educatia sportiva, in acelasi timp sa cunosc oameni din diferite culturi, sa imi exersez cunostintele lingvistice si sa-mi dezvolt noi abilitati. Asa am ajuns voluntar la Miegantys Drambliai, o organizatie non-profit din Kaunas, Lituania care incurajeaza societatea sa participe in mod activ la schimbarea unor perceptii si obiceiuri cu privire la un stil de viata sanatos, prin intermediul sportului si a educatiei ambientale.

Am avut ocazia sa lucrez intr-o echipa dinamica, colegii de la Miegantys Drambliai sunt tineri si deschisi la idei noi si initiative creative. Impreuna am dezvoltat o serie de tabere pentru tineri, evenimente sportive, training-uri de escalada pentru tineri cu oportunitati reduse, tineri cu deficiente de vaz si auz, acestea fiind doar o parte dintre centrele unde lucrau colegii mei voluntari si unde am avut ocazia sa asist de cateva ori.

Oportunitatea de a lucra alaturi de o echipa multiculturala mi-a crescut sansele de a participa activ la schimbarea in bine la nivel european si de asemenea, mi-a oferit un suport important pentru invatarea prin experienta. Consider ca diversitatea este un aspect pozitiv, daca cei implicati lucreaza pentru un scop comun si membrii unei echipe au sarcini bine definite. Practicile si viziunile diferite cu privire la o situatie mi-au oferit o intelegere mai profunda cu privire la procesul de decizie, chiar daca necesita mai mult timp, insa rabdarea si intelegerea mediului de lucru au fost elemente cheie ale acestei experiente.

O parte dintre beneficiile pe care pot sa le enumar au fost ca am avut ocazia sa inteleg o idee din unghiuri diferite, atat in practica, cat si in teorie, in cea mai mare parte a timpului am avut libertatea de a testa diferite idei si proiecte care au condus la alte efecte pozitive precum: testarea limitelor personale in situatii de stres, intelegerea diversitatii, schimbari ale personalitatii sau modelarea anumitor aptitudini dobandite anterior acestei experiente. In egala masura, o parte dintre dezavantajele experientei EVS se refera la faptul ca perspectiva personala si individualitatea isi poate pierde valoarea daca nu este bine conturata. O experienta multiculturala intr-un grup activ poate interveni in testarea caracterului.

Astazi consider ca sunt parte dintr-o echipa in cadrul organizatiei Miegantys Drambliai, ceea ce m-a ajutat in evolutia si dezvoltarea mea profesionala. In al doilea rand sunt parte dintr-un grup multicultural in cercul voluntarilor, format din cel putin 12 culturi care m-au ajutat sa-mi slefuiesc personalitatea. Un al treilea grup pe care as putea sa-l mentionez este reteaua tinerilor implicati in proiectele EVS, ceea ce imi permite sa fiu in contact cu persoane din diferite tari ale Europei, sa calatoresc mai des si mult mai rentabil, beneficiez de ajutor daca am nevoie de informatii si am o viziune mai ampla in procesul de decizie.

Simona Sacalianu
Proiect: Green Summer 2
Perioada: 01.07.2012 - 30.08.2012
Organizatie coordonatoare: Shumen International Scout Center
Shumen, Bulgaria


Cum poti descrie in cuvinte o experienta care te-a marcat, care te-a schimbat, care ti-a construit o noua familie, una ”internationala” dupa cum am numit-o noi la Schumen? Poate doar tastand apasat si incercand sa prinzi gandurile si momentele frumoase ce-ti trec prin cap cand te gandesti la vara sau la EVS.
Intr-o padure, la 6 km de Schumen, un orasel care nu promite prea multe printr-o simpla cautare pe Google, cu atat mai putin daca adaugi si partea in care acolo, in padure se afla o fosta baza militara comunista, transformata de cativa ani in Centru International Scout Schumen, se afla un loc in care voluntari ca mine vin in fiecare an incercand prin munca lor sa lase un semn ca au trecut pe acolo.

Tara, orasul si oamenii pe care i-am cunoscut o sa ramana mereu in mintea si inima mea. Si nici nu se poate altfel. Bulgaria este o tara extrem de frumoasa, linistita, cu un peisaj extraordinar de care gazdele noastre sunt foarte mandre si pe care au vrut sa ni-l arate de cate ori au avut ocazia( zilele noastre libere nu au fost niciodata libere, umbland ”ba calare, ba pe jos” prin locuri in care natura te ingenunchia cu frumusetea ei).
Mi-am format aici o mare familie ce are ca membrii inca 2 cercetasi romani, 4 voluntare din Polonia, 2 din Lituania, 5 voluntari Spanioli si 2 cercetasi din aceeasi tara, 7 cercetasi francezi si un numar mare de voluntari sau cercetasi din Bulgaria sau din alte tari ce ne-au trecut pragul in aceste 2 luni.

Cand organizatia ta gazda e un grup de cercetasi aventurosi si neinfricati ”cel mai” apare cam in fata tuturor activitatilor din cadrul programului. Cele mai frumoase cu siguranta au fost hike-urile prin padure sau prin munti, cu serile cu jocuri si cantece la chitara, discutii si rasete.
Cele mai antrenante si palpitante momente au fost cele in care am sarit cu parapanta (da, am facut-o si pe asta...cu cateva zile inainte de a implini 20), in care am parcurs parcul de aventura din curtea centrului, cand am dormit pe un platou deschis la 700 de m pe stanca (sau mai palpitant a fost a doua zi dimineata la ora 5 cand a trebuit sa coboram peste 2000 de trepte sapate in piatra ca sa plecam de acolo?).
Cel mai ciudat a fost faptul ca la sfarsit nu mai vorbeam engleza, ci englezo-valenciano-polonezo-lituaniano-germano-bulgaro-francezo-romana si in special ca am ajuns sa consider o parte importanta din mine acel centru si toti prietenii pe care mi i-am facut acolo.

 Gabor Eduard – Ciprian
 Proiect: Green Summer 2
 Perioada: 01.07.2012 - 30.08.2012
 Organizatie coordonatoare: Shumen International Scout Center
 Shumen, Bulgaria

Ar fi absurd sa caut o definitie pe Google despre ce inseamna a fi voluntar si sa o pun aici. Nu mi se pare etic. Nu exista o definitie standard pentru sintagma: Ce inseamna a fi voluntar? Dupa 2 luni de zile petrecute intr-un mic orasel numit Shumen din Bulgaria, pot spune ca am inteles cu adevarat ce inseamna a fi voluntar. Si nu doar atat. Incepi sa constientizezi lucruri, realizezi cat de important este timpul, te maturizezi si intr-un final poti sa rasufli usurat si sa spui ca esti multumit de persoana ta si de tot ce ai realizat.

Am primit propunerea de a pleca in Bulgaria pentru 2 luni intr-un stagiu de voluntariat intr-un “place” ce nu promitea absolut nimic. La prima vedere, nimanui nu-i surade ideea de a locui intr-o baza militara abandonata undeva in mijlocul unui parc national, nu-i asa? Cu ce o sa ma ajute asta? Dar timpul mi-a dovedit ca a fost cea mai inspirata alegere pe care am putut sa o fac mergand acolo.
Membru al Organizatiei Nationale “ Cercetasii Romaniei” de ceva ani, am raspuns invitatiei de a ma alatura altor voluntari si cercetasi din Bulgaria, Spania, Polonia, Lituania, Franta si Germania in tentativa de a renova aceasta baza militara si de a o transforma in cel mai mare centru international Scout din Europa. Provocarile au fost pe masura, dar si rezultatele au fost exceptionale.

Facand doar un simplu paralelism cu “ before and after ”, satisfactia personala crestea cu fiecare zi ce trecea. De munca este si va fi in continuare, iar pentru a reusi ai nevoie de o supradoza de curaj si o vointa de fier. Am devenit legat de acel loc rupt de realitate, departe de orasul monoton si blocurile cenusii. Am dus o munca titanica impotriva caldurii, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne traim experienta mai departe. Am avut tot felul de task-uri de dus la indeplinire:Am curatat locuri din interiorul centrului , am vopsit peretii cladirilor, am reparat lucruri (si nu erau chiar asa de putine),am pus umarul(si forta, binenteles) in a construi noi cladiri, am avut activitati impreuna cu alti cercetasi din Bulgaria si din alte tari etc. Am invatat ce inseamna munca in echipa si am experimentat cat de dificil este sa lucrezi atunci cand o simpla rotita nu functioneaza si acest lucru atenteaza la siguranta mecanismului. Am vizitat locuri noi, am facut lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata, am trait o experienta minunata si am facut o promisiune pentru mine ca ma voi intoarce acolo intr-o buna zi sa continui munca pe care am inceput-o in ultima vara care tocmai a trecut.
 
Cel mai placute momente din experienta mea sunt, binenteles, in stilul Scout, acele seri magice pe care le-am avut in jurul focului seara, la niste cantece de chitara oferite de Joseph, al nostru cantaret spaniol, impreuna cu un ceai sau o ciocolata calda si o discutie antrenanta cu o persoana pe care abia ai cunoscut-o sau o cunosti, dar foarte putin. Si pe masura ce aflai lucruri noi spre ea, cu atat erati mai mult legati unul de altul. Era acel moment al zilei in care uitai de griji, vedeai persoane, care, doborate de caldura si oboseala acumulata de peste zi adormeau langa foc. Sunt momente care raman vesnic intiparite in minte si “nu scapi” chiar asa usor de ele.

 

Ioana Hazsda
Proiect: Valmiera Cup 2012
Perioada: 15.06.2012 – 14.08.2012
Organizatie coordonatoare: Zemgale NGO Centre
Jelgava, Letonia


Dorinta de cunoastere si evolutie m-au determinat sa aplic pentru un stagiu SEV. Asa a inceput povestea mea ca voluntar in organizarea unui concurs de baloane cu aer cald in Letonia. 

Am petrecut 3 luni intr-o tara atat de verde, intr-un oras atat de linistit,intr-o zona care nu se intalneste niciodata cu noaptea, intre oameni care au atat de multe de oferit si de primit.
Experienta SEV a fost o adevarata aventura pentru mine. Am incercat mereu sa-mi depasesc limitele. Mi-am descoperit punctele forte si punctele slabe. Am invatat sa fiu mai responsabila, mai increzatoare, mai activa, mai hotarata. Am reusit sa-mi imbunatatesc abilitatile de comunicare si capacitatea de adaptare la nou.
Am avut posibilitatea sa “gust” din cultura letona, din traditiile si obiceiurile lor, din stilul lor de viata. Am cunoscut oameni care au colorat proiectul prin visele, implicarea si creativitatea lor, prin dorinta de a impartasi si de a cunoaste.

Campionatul de baloane cu aer cald a fost o adevarata provocare pentru mine. Ziua era atat de lunga, iar noaptea atat de scurta. La ora 5 A.M. eram la sediul organizatiei. De la 6 la 12 si de la 7 la 10 desfasuram activitatile legate de zbor. In timpul liber organizam activitati de recreatie pentru piloti si membrii echipajelor lor. Erau atat de multe de facut, dar eforturile au meritat pe deplin!

Cea mai impresionanta experienta a fost excursia pe care am organizat-o la sfarsitul proiectului, intr-o saptamana libera. Cu chitarile in spate, cu sacii de dormit in bagaje, cu dorinta de aventura in buzunar, am pornit curajosi spre cel mai nordic punct al Europei. Pe langa locurile superbe pe care le-am vazut si oamenii caldurosi pe care i-am intalnit, simteam solidaritatea si entuziasmul cu care luam fiecare decizie ce urma sa schimbe cursul calatoriei. Eram un grup care a invatat de-a lungul proiectului sa gandeasca ca un tot unitar.
Pe scurt, am trait o experienta de neuitat!

Irina Botezatu
Proiect: Europe is more than Football 2012
Perioada: 03.05.2012 – 30.07.2012
Organizatie coordonatoare: Association for Experience, Learning and Training in Youth Work (ELT, Vienna)
Donetsk, Ucraina


Experienta de voluntariat pe care am avut-o in Ucraina, in orasul Donetsk, a fost inedita. In primul rand pentru ca a trebuit sa invat cateva expresii si propozitii in limba rusa, dar mai ales un alfabet complet diferit. In al doilea rand, lucrul in echipa cu voluntari din Polonia, Germania, Portugalia, Spania, Grecia, Turcia si Franta, a fost intregit de experienta coabitarii si a organizarii unui stil de viata in grup si individual, intr-o tara din estul Europei.

A fost o bucurie de cele mai multe ori interactiunea cu copiii din cartierele orasului Donetsk, renumit pentru echipa sa de fotbal, Sahtior Donetsk, pentru resursele de carbune si fabricarea otelului. Unii dintre ei erau entuziasmati de prezenta noastra, mai ales pentru ca eram straini si vorbeam engleza. Cu ajutorul voluntarilor locali, ce traduceau regulile jocurilor sau interactiunea noastra cu copiii, dar si prin exersarea limbii ruse cu ei, am reusit sa le atragem atentia de la fotbal, pentru ceva timp, in cursul zilelor de joaca.

Proiectul nostru s-a numit „Europe is more than football” („Europa e mai mult decat fotbal”), de unde si reorientarea copiilor catre diferite sporturi si jocuri ale copilariei, pe care si noi ni le-am adus aminte cu drag. Fotbalul in cele din urma, avand o popularitate mare, mai ales in timpul campionatului european, Euro 2012, ne-a facut si pe noi sa petrecem cateva ore bune pe terenurile de asfalt sau din pamant si iarba ale copiilor, fiind cuceriti de entuziasmul lor de a forma o echipa separata, a voluntarilor.

M-am bucurat mult, de asemenea, de faptul ca printre atributiile noastre a fost si cea de filmare si editare a mai multor materiale video. Printre cei care si-au adus atat o contributie creativa, cat si una tehnica, m-am numarat si eu. De altfel, puteti urmari cateva din aceste clipuri aici si aici.


Madalina Mihai
Proiect: Say yes for western – Pomeranian EVS
Perioada: 04.09.2011 – 30.06.2012
Organizatie coordonatoare: Stowarzyszenie Wspierania Inicjatyw Pozarządowych - SWIP
Szczecin, Polonia

Au trecut deja trei luni de cand pasii m-au readus acasa, la distanta mai mica sau mai mare de Polonia, de realitatea in care mi-am petrecut aproape 10 luni din viata si de persoana care am fost in acea perioada.
Mi-a fost greu sa-mi adun gandurile pe hartie, pentru ca dupa experienta EVS-ului, mi-a fost greu sa-mi adun gandurile in general.
Sau pe mine, de pe drumuri, ma stiam de ceva vreme ca is una dintre persoanele acelea care-si poarta viata intr-o valiza. 
Povestea mea cu EVS-ul a inceput intr-un moment in care doream sa fug repejor din realitatea ce ma inconjura, intr-un loc nou, care sa ma scoata total din zona mea de confort si sa ma indrepte spre noi orizonturi mentale.
Polonia mi-a aterizat prima in poala si dornica cum eram de a porni la drum, am zis da fara prea multe ezitari initiale.
Cand oamenii ma intreaba cum a fost in Polonia, mi se pare tare greu sa descriu totul intr-o singura fraza. Pentru ca acum, la trei luni distanta de toata experienta aceasta, as putea numa’ sa spun ca in valtoarea relelor si bunelor care au survenit in timpul EVS-ului, Polonia este si probabil mereu va ramane “part of my becoming”, tranzitia aceea intre persoana care am fost si cea care as vrea sa devin.

In Polonia am lucrat intr-o gradinita. Si cu toate ca nu vorbeam limba si universul din jurul zilelor mele se invartea de multe ori in tacere prelungita, am invatat ca atunci cand esti inconjurat de copii, e usor sa treci peste bariera lingvistica. Pentru ca ei te invata lucruri chiar mai importante decat limba in sine, te invata iscusinta de a relationa cu alte persoane la modul cel mai onest uman. Si iti ofera multa dragoste neconditionata, iara eu m-am scufundat pe deplin in zambetele lor calde in zilele geroase ale Poloniei.

Ce-a mai insemnat Polonia pentru mine?
Locul in care am invatat sa imi inving demonii singuratatii si ai dorului de casa, am invatat ca adaptabilitatea la o noua societate si cultura tine de disponibiltate mai mult decat de orice altceva, am invatat ca e in regula sa simti lucrurile intens si ca oamenii te pot suprinde in orice moment.
EVS-ul m-a purtat prin locuri frumoase, unde am dat de oameni si mai frumosi si mi-a deschis calea catre descoperirea celor mai ascunse maruntisuri ale unei culturi.
Pentru tot ceea ce a fost si ce nu a fost EVS-ul pentru mine, nu as regreta nicicand aceasta experienta si as sari in apararea ei intotdeauna, drept recomandare aproape obligatorie pentru toti cei ce vor sa-si descopere, la modul real, 
adancimile launtrului.

Dumitru-Sorin Ailenei
Proiect: In the Puzzle
Perioada:16.02.2012-16.04.2012
Organizatie coordonatoare:OKUPA - Espaço Juventude
Palmela,Portugalia


OLA!Eu chamo-me Sorin si sunt student prin Cluj, dar imi place mai mult sa fiu voluntar prin lume. Proiectul in care am fost implicat, Marco a Partir, s-a desfasurat pe intreaga perioada a lunii martie si a fost dedicat in special tinerilor. Aproape in fiecare zi au avut loc evenimente culturale, sportive, creative, ecologice s.a.m.d. Partea noastra de lucru insa a cam lipsit deoarece municipalitatea nu a avut anul acesta nici un fel de sustinere financiara de la guvern, nu au avut resurse si fiecare organizatie sau institutie implicata a facut tot ce a putut in limita posibilitatilor. Am muncit mai putin, dar am avut mai mult timp sa simtim caldura portugheza. Oamenii sunt foarte prietenosi si m-au facut sa ma simt binevenit din prima clipa cand am pasit pe pamant portughez. Sper sa ma reintorc curand acolo deoarece am lasat o multime de prieteni pe care sper sa-i revad curand si recomand tutror sa traiasca aceasta experienta. Deja sunt pe picior de plecare spre un alt proiect.


Cel mai interesant aspect al stagiului meu? Palmela este un orasel mic aflat la 40 de km de Lisabona si 10 km de ocean. In acest orasel exista o cetate care are o priveliste dubios de frumoasa atat catre ocean cat si inspre partea opusa. Sub castel exista si un mic parc, iar cele mai frumoase momente pe care le-am petrecut in acele doua luni au fost in acel parc, impreuna cu un grup de tineri bastinasi carora le placea la nebunie sa cante la instrumente muzicale « tribale » si sa se relaxeze. Ziua sau noaptea, acolo sau in alta parte, oamenii erau interesanti si faceau lucruri interesante.Merita sa petreci macar doua luni acolo!

 


 Ioana Radu
 Proiect: M.A.D: Make a Difference II
 Perioada: 01.10.2011-01.07.2012
 Organizatie coordonatoare: Associação Juvenil Rota Jovem
 Lisabona, Portugalia

Sunt Ioana, sunt indragostita de viata mea in Portugalia si nu vreau sa ma ‘vindec’. Sunt o EVSerita fericita, dar cateodata uit, pentru ca ma simt atat de acasa, atat de ‘in’, incat uit ca proiectul acesta are si un sfarsit, desi doar un pseudo-sfarsit, fiindca stiu ca intotdeauna voi fi placut bantuita si ghidata de aceasta experienta (poate niciodata acest cuvant n-a capatat mai mult sens pana acum pentru mine).
 
Si ce exact ‘experimentez’ eu acum, aici, in Lisabona? Paradoxuri frumoase! Voi descrie o zi obisnuita (si ce zi!) din viata-mi portugheza, o luni (uma segunda-feira), chiar daca nici o zi nu e la fel, desi traseul meu spre cartierul in care imi petrec jumatate din timp e practic acelasi; am impresia ca sunt regizor, actor si spectator al celor mai surprinzatoare scurt- si lung-metrage.
 
E aproape mereu vara, diminetile sunt atat de greu si atat de usor de invins, pentru ca pe de-o parte imi dau senzatia de vacanta si vreau sa dorm mai mult, pe de alta abia astept sa ies in soare. Si la 10, dupa traditionala bolacha com leite (biscuite cu lapte), ies! Si drumul e lung si scurt, 45 de minute care trec asa: 3 minute pana la statia de metrou de-a lungul carora traversez 3 continente doar auzind franturi de conversatii in portugheza, rusa, chineza, braziliana; 10 minute in metrou (despre a carui dinamica nu voi spune nimic aici, din ‘ratiuni practice’); si cam 30 de minute in ‘tramvaiul’, cel mai frumos tramvai old-school, care ma duce sus-sus in cartierul animat si tacut, la copiii mei, pe care ii ador si care ma uimesc mereu cu noi povesti si replici din intelepciunea imbatabila a copilariei. Si ce facem? Ceva foarte serios (seriously speaking): ne jucam! Ne jucam invatand engleza, ne jucam inventand si pictand carti de povesti, ne jucam construind instrumente muzicale, ne jucam facand teatru, ne jucam dansand, ne jucam citind, ne jucam scriind si iar ne jucam un pic! Copiii mei au intre 3 si 12 ani, si sunt cele mai bune energizante din lume, cei mai buni storytellers, cei mai frumosi autentic!
 
Drumul spre casa e ca o insiruire de postcards-uri pe o sfoara luuuuunga, ceruri impresioniste, pisici la ferestre, mici piese de teatru cu straini&cu localnici, zambete, lacrimi, dezbateri, taceri, muzica, up and down, pentru ca numai Lisboa e ‘orasul celor 7 coline’. Si urc la etajul 5 intr-un lift dintr-un film clasic, si ies pe balcon de unde in fiecare zi la aceeasi ora un saxophonist canta intr-unul din blocurile vecine. Serile intotdeauna sunt pline de evenimente: culinare, muzicale, cinematografice, literare, fotografice. Si totul se petrece alternativ&simultan in patru limbi: portugheza,engleza, romana, franceza. Viata culturala e peste tot!
 
Si in loc de final, unul dintre cliseele mele preferate: experienta sunt oamenii, cei cu care traiesc, cei cu care invat, cei cu care calatoresc, cei cu care gatesc, cei cu care dansez, cei cu care visez, cei cu care zambesc, cei cu care plang, cei cu care protestez, cei care sunt dornici de joaca!
 

 Ionut Foca
 Proiect: Say yes for western – Pomeranian EVS
 Perioada: 14.11.2011 – 13.06.2012
 Organizatie coordonatoare: Stowarzyszenie Wspierania Inicjatyw Pozarządowych -  SWIP
 Szczecin, Polonia


 Ma amuz cand scriu aceste cuvinte. Cu greu reusesc. Nu de alta dar dupa 7 luni de lucrat intr-o gradinita la grupa de 4 ani, dupa ce am utilizat mai mult foarfeca si hartia creponata, plastelina si aracetul, nu e usor sa revii in lumea oamenilor mari. Glumesc, evident. Important e ca am reusit sa fac introducerea povestirii mele. Eu sunt Foca si dupa cum probabil ti-ai dat seama deja am fost voluntar international intr-o gradinita. De multe ori mi-am zis ca nu e usor sa fii din nou copil insa mi-am dat silinta si am reusit. Ma mandresc cu asta si cu faptul ca sunt un om care a mers de doua ori in viata lui la gradinita. O consider o performanta si am fost extrem de motivat de acest gand.

Plecarea mea in acest stagiu a fost brusca. Am gasit un anunt despre acest proiect, am aplicat si am fost acceptat. Nu stiam exact ce ma va astepta acolo insa eram hotarat sa schimb mediul in care traiam si stilul de viata pe care il aveam. Abia cand am ajuns in Polonia am inceput sa realizez ca aceasta hotarare avea sa imi deschida poarta spre o experienta inedita.

Am fost 7 luni de zile Wujek Janek (unchiul Ionel), sau in alti termeni entertainerul, maratonistul, desenatorul si decoratorul gradinitei, uneori cantaretul sau profesorul de engleza, de putine ori actorul sau dansatorul si un om de baza in servirea meselor pentru copii. Aaaa, era sa uit! Sa fac precizarea ca in primele doua luni cred ca am parut putin ciudat pentru copii. Si asta din cauza ca nu reuseam sa comunicam verbal unii cu altii. Presupun ca a fost un soc pentru micuti faptul ca eu nu stiam poloneza. Dupa o vreme au inteles ca exista oameni pe aceasta planeta care vorbesc si alta limba.

Dar stagiul meu de voluntar international nu a insemnat doar gradinita publica nr. 18. Cand vorbesc despre aceasta experienta din viata mea inevitabil trebuie sa amintesc de prietenii pe care mi i-am facut acolo si de oamenii pe care i-am cunoscut in general, fie ei din Szczecin, Polonia, Europa sau restul lumii. Sunt fericit ca am avut oportunitatea sa cunosc oameni din Venezuela pana in China si India. De asemenea, EVS inseamna diversitate – culturala, muzicala, culinara, etc. – diversitate din care se invata, se intelege, se cunoaste si se accepta.

Totodata, pentru mine EVS-ul a insemnat o oportunitate de a descoperi si de a ma descoperi. Sunt de acord ca atunci cand esti pus la limita zonei de confort incepi sa vezi altfel lucrurile si cred ca pentru mine simplul fapt de a trai pentru o perioada mai lunga de timp in strainatate m-a adus la aceasta limita pe care nu pot decat sa o interpretez ca fiind benefica.
 

 Adela Pintea
 Proiect: Visibility
 Perioada: 1.09.2011-31.08.2012
 Organizatie gazda: IYNF - International Young Naturefriends
 Praga, Cehia

 

Viata unui voluntar EVS in IYNF este destul de diferita de viata voluntarilor in majoritatea organizatiilor. Desi acest fapt e criticat de catre unii, pentru mine acest proiect este exact ceea ce cautam: posibilitatea de a invata si de a creste profesional utilizand ceea ce stiam deja. 

Exista o stransa legatura intre titlul proiectului si ceea ce fac in IYNF de mai bine de jumatate de an deja. International Young Naturefriends este o organizatie internationala ce exista de mai bine de 30 de ani cu membri in 16 tari europene si 4 organizatii partenere. Pentru
o asemenea retea de organizatii o comunicare clara si constanta e importanta, si aici intervenim eu si Joanna, celalalt voluntar EVS din birou. Exact, birou, pentru ca o zi normala din viata noastra se desfasoara in interior.

Rolul nostru este de a asigura vizibilitatea organizatiei folosind diferite mijloace de comunicare si promovare, precum website-ul organizatiei, retelele de comunicare sociala (Facebook si Twitter), newsletter-ul care apare o data la doua saptamani etc. Pe langa partea virtuala, suntem responsabile si cu editarea unei reviste (Tube) care apare de patru ori pe ani, redactarea unor articole pentru anuar, pregatirea si distribuirea materialelor promotionale.

Cam asta ar fi pe scurt “descrierea postului”. Insa, pe langa aceste sarcini permanente, ajutam si la organizarea diferitelor proiecte internationale (training-uri, schimburi de tineret, etc) pe care organizatie le ofera. Si acesta este momentul cand iesim din birou si dintr-un motiv sau altul ajungem legati la ochi pe o pajiste, incercand sa gasim biletele cu diferite mesaje pe ele.

Poate cel mai antrenant, interesant, haios si ciudat in acelasi timp moment al stagiului meu EVS este workshop-ul de circ, care a fost organizat in cadrul training-ului de la inceput. Am sarit coarda, am balansat o farfurie pe un bat si cand credeam ca totul e amuzant si frumos am aflat ca vom merge pe o minge cat jumatate din mine (ce-i drept, nu sunt foarte inalta), apoi vom merge pe sfoara, vom calca in cioburi si pe cuie. Nu a fost un sentiment prea placut, dar faptul ca am iesit din zona mea de confort si am incercat ceva ce poate nu as fi incercat singura mi-a dat curajul sa fac mult mai multe lucruri pe care inainte nici nu m-as fi gandit sa le incerc.
 

Tamara Bidian
Proiect: EVS in Social Life
Perioada: 01.10.2011- 31.05.2012
Organizatie gazda: ANTGED-Antalya Gençlik ve Eğitim Derneği
Antalya, Turcia

Incep prin a preciza un lucru foarte important, zic eu, si anume ca proiectul acesta este deasupra asteptarilor mele anterioare. De ce cred eu ca este asa de important? Poate
pentru că dezamagirea porneste exact de la momentul in care asteptarile noastre sunt de cele mai multe ori inselătoare. Eu am doar cuvinte de lauda si il recomand cu mare caldură tuturor acelora care vor sa priveasca viata prin sute de culori, mai bine zis prin ochii copiilor. Acest program isi desfasoara activitatea in incinta unei scoli destinate copiilor cu varste curpinse intre 8 si 11 ani. Este varsta la care copiii sunt cei mai activi si cei mai receptivi. Sunt niste copii deosebiti! Momentele petrecute impreuna sunt pline de cantec si poezie, iar cu ei parca in fiecare zi imi retraiesc copilaria.
 
Ce facem? Facem aproape de toate, intrucat programul prezinta flexibilitate. Eu m-am axat mai mult pe muzica, sport, limba engleza si handcrafts, iar ceea ce realizam aici depinde cel mai mult de masura implicarii noastre.
La noi fiecare zi este o zi speciala in care si noi la randul nostru invatam de la copii să fim veseli, mai buni si sa iertam. Sunt foarte fericita sa fiu aici si acum!

Momentul cel mai haios este momentul intalnirii cu copiii. Asa sa va imaginati ca imi tresalta inima de bucurie cand ii vad alergand spre mine si sarindu-mi in brate! Abia atunci sunt intr-adevar ‘cineva’. Ma imaginez uneori intr-un meci de rugbi in care eu sunt singura in echipa cu mingea la mine, iar toti ceilalti sunt pe mine.


Tekla Fodor
Proiect:  Youth information, European awareness, Media and Communication, Cultural differences, Educational difficulties
Perioada: 1.10.2011 - 1.10.2012
Organizatie gazda: Jugendwerk der AWO Württemberg e.V.
Stuttgart, Germania

Organizatia noastra este una interculturala din care fac parte persoane pe care le-as defini open-minded. Activitatile sunt diverse: pe parcursul iernii organizam tabere (de schi, de snowborad etc.) pentru copii si adolescenti, iar vara tabere la mare,de surf. In afara de tabere avem proiecte locale (Active Culture, seri de filme, bucatarie italiana) unde sunt asteptati toti cei interesanti, indiferent de etnie, orientare sexuala, religie etc.

In cadrul Programului Tineret in Actiune participam si organizam foarte multe schimburi de tineri dar si seminarii, workshopuri, traininguri pe diferite teme: cum sa organizezi un schimb de tineri sau o tabara pentru copii sau adolescenti, elemente de pedagogie si educatie non-formala etc.

Dupa on-arrival-training pe care l-am avut in noiembrie mi-am dat seama ca fac parte dintr-un proiect mare si intensiv. Fiind o persoana activa este locul poltrivi pentru mine, cu multe oportunitati de a cunoaste oameni noi dar mai ales oportunitati de invatare si dezvoltare persoana.
Cred ca decizia de a veni aici printr-un program EVS a fost cea mai buna decizie de pana acum. Desi sunt momente grele (cand te simti singura, ti-e dor de mancarea mamei, sau de prieteni adevarati) am reusit sa invat enorm de mult. De exemplu pot spune ca am facut mari progrese la limba germana, apoi am devenit mai indemanatica, mai descurcareata. Noua cultura si oamenii noi pe care i-am cunoscut m-au facut si mai open-minded, mai deschisa spre nou.
Cred ca cel mai interesant proiect pe parcursul anului va fi acesta: http://www.geschichtswerkstatt-europa.org/project-details/items/krasne.html 

EVS este o oportunitate unica sa descoperi o alta perspectiva de viata, de life-syle decat cea din Romania. Cred ca este o sansa pentru tinerii romani si mai cred ca daca nu ai curajul sa o fructifici cand esti tanar (probabil) nu vei face niciodata!

Bianca Oprisan
Proiect: Foyer de l’Etudiant Catholique
Perioada: 01.09.2011- 20.08.2012
Organizatie gazda: ICE-Réseau Francophone
Strasbourg, Franta

Incep prin a preciza ca, in ciuda denumirii, proiectul n-are nicio legatura cu apartenenta religioasa a voluntarului. Este vorba despre o rezidenta universitara (un soi de camin particular, daca vreti) ce are in componenta o cafenea (Euro Student Cafe). Voluntarului EVS ii este data in grija aceasta cafenea unde seara trebuie sa organizeze diferite activiati (soirées) pentru a anima viata Foyer-ului. Aceste activitati includ de la dezbateri pe teme politice, istorice etc. pana la seri tematice (ex. „Soirée italienne”). Aceste activiati implica o comunicare permanenta cu studentii Foyer-ului, pentru a le identifica doleantele si preferintele. De asemenea, voluntarul poate organiza vizite la muzeu ori plimbari in natura (Muntii Vosgi sunt aproape).

In ceea ce ma priveste, acest stagiu se dovedeste a fi o experienta unica de a invata cum sa faci fata provocarilor ce decurg din munca intr-un mediu multi-national. Este un alt fel de educatie, inveti sa nu vezi neamtul ori coreanul de langa tine, ci omul, colegul tau si, mai apoi, prietenul tau. In plus, este o ocazie imensa de a-ti contura abilitatile conversationale, nemaimentionand cat de usor iti este de a invata sau perfectiona limbile straine, avand mereu langa tine de la francezi si italieni până la nigerieni a caror limba materna este engleza. Per total este o experienta unica pe care o recomand tuturor celor care au sansa de a fi un voluntar EVS.

Pentru mine, cel mai important lucru a fost ca nicio clipa nu m-am simtit „straina” aici. Nu m-am simtit ca est-europeanul care vine in Franta si fata de care toti au setul lor de prejudecati. Nu am fost etichetata dupa nationalitate, iar asta m-a ajutat sa ma simt ca acasa, acasa in Europa.

Bianca Bota
Proiect: Foyer de l’Etudiant Catholique
Perioada: 01.09.2011- 20.08.2012
Organizatie gazda: ICE-Réseau Francophone
Niederbronn-les-Bains, Franta

Centrul “Albert Schweitzer” a fost inaugurat in 1993 si inseamna concretizarea initiativei Volksbund-ului (organizatie germana fondata dupa primul razboi mondial cu scopul de a intretine mormintele soldatilor cazuti in timpul conflagratiei mondiale) de a transforma cimitirul militar dintr-un loc de jale intr-unul de cugetare si activitate educationala.

Munca voluntarului se desfasoara, in principal, in jurul grupurilor de scolari care viziteaza centrul si consta in prezentarea regurilor casei (curatienie, orar mese etc) si asigurarea ca acestea sunt respectate, serviciul de bucatarie, coordonarea workshop-urilor pe diverse teme istorice si culturale, prezentarea istoriei cimitirului si a salii de expozitii si relatarea istoriilor individuale. De asemenea, voluntarul implineste activitati zilnice ca si mersul la posta si la banca sau ajutatul la cumparaturi.

Personal, imi place ceea ce fac. Mi se potriveste foarte bine, deoarece ador istoria si munca cu adolescentii. In plus, imi place sa vorbesc in fata grupurilor. La centru nu are loc plictiseala si trebuie sa inveti sa te descurci in orice situatie. Trebuie sa fi pregatit, uneori, sa fii la dispozitie si 12 ore pe zi si in weekend. Personalul se imparte in cei care se ocupa de menaj si masa si cei de la “birou”. Seful este exigent, dar deschis si foarte glumet.

Limba de vorbire in centru este franceza, insa grupurile sunt in proportie de 90% din Germania. Asa ca este mai important sa stii germana decat franceza. Mai ales ca stagiul acopera cursuri de franceza saptamanale. Satul Niederbronn se afla pe o colina si este splendid. Cu trenul se poate ajunge intr-o ora la Strasbourg pentru weekend-urile libere in care vrei sa petreci sau sa faci cumparaturi.

Cel mai antrenant este sa indeplinesti toate activitatile propuse. Cand ajungi sa termini ceva, automat apare o cerinta noua. Pranzul poate fi un moment foarte haios cand ia parte si seful. Cel mai interesant este lucrul cu destinele individuale ale unora din soldatii ingropatii aici, cu documentele din perioada razboiului si postbelice recuperate de la familiile interesate de promovarea idei de pace. Probabil cel mai ciudat fapt este ca trebuie sa locuiesti vis-a-vis de cimitir.

Dana Solonean
Proiect: Power of Volunteers in Łodź!
Perioada: 01.09.2011- 30.05.2012
Organizatie gazda: Fundacja FERSO
Łodź, Polonia

As putea sa scriu ca fac parte dintr-un important centru, unde se intampla minunatii nemaiauzite dar, adevarul este ca, lucrez intr-o micuta biblioteca de cartier unde fac lucruri banale, in aparenta. Si, deoarece nu vreau sa se inteleaga ca imi regret sau disconsider “menirea” in Polonia, ma grabesc sa adaug ca e cea mai frumoasa experienta in dealul muncii intalnita pana acum. La modul concret, fac ceea ce nu credeam ca o sa fac vreodata: sunt un fel de profesoara. Adica, ajut copii (de la 2 ani la 18) sa descopere Romania, sa ne asculte muzica si sa ne vada dansurile, sa ne cunoasca traditiile; ii invat limba engleza (se pare ca limba romana nu e foarte populara), facem ursuleti din material, coloram, facem masti, invatam cantece, colinde (mai mult ma invata ei pe mine), ne jucam. Ceea ce m-a surprins intr-un mod atat de placut aici si, totodata, ceea ce face ca munca mea sa nu fie banala, e deschiderea unui spatiu atat de rigid in Romania- biblioteca, catre oameni. Elevii ies de la scoala si se opresc pe la biblioteca in drum spre casa, tinerii se intalnesc acolo si discuta (un spatiu cel putin mai calduros- daca nu e sa intram in detalii- decat betoanele din fata blocului cu care noi ne-am obisnuit), copiii mici au un mic loc amenajat cu jucarii si creioane si carti cu povesti, generatia 50+ au intalniri lunare in care discuta de la cum se aranjeaza in mod adecvat masa de Craciun, la carti si personaje favorite. E un loc viu!

Cel mai placut, si interesant, si antrenant, si haios, si ciudat aspect al EVS-usului meu sunt eu. Suna egocentric, si, poate si e, dar pentru mine, EVS inseamna o extraordinara ocazie de a petrece timp cu tine si de a te cunoaste. “Dezradacinat” putin, departe de toate lucrurile ce iti sunt familiare si care iti asigura confortul psihic (de la limba, la mancare, la oameni, si, bineinteles, prieteni si familie), totodata departe de toate preconceptiile si obiceiurile specifice culturii din care faci parte, eliberat in parte de presiunea sociala (nicio tanti Marioara-nici macar mentala, care sa traga cu ochiul de dupa perdele), inconjurat de oameni dragi, din culturi atat de diferite, unii chiar prieteni, dar, in acelasi timp, oameni care nu o sa inteleaga niciodata un banc cu ardeleni…te descoperi mai gol si mai adevarat. Si, ceea ce poti descoperi, poate fi placut, sau interesant, sau antrenant, sau haios, sau ciudat si lista poate continua... dar, in fond, nici nu conteaza atributele; conteaza doar ca ai parte de o cunoastere care, altfel, nu ti-ar fi posibila.

Rimona Afana
Proiect: Touching the future
Perioada: 09.09.2011 - 09.10.2011
Organizatie gazda: DeM | Experiential Training Center
Eskişehir, Turcia

Pentru o luna, in toamna acestui an, am fost in Eskişehir/Turcia, pentru a asista in organizarea unui festival international de arte plastice. Alaturi de tineri din 8 tari, am ajutat la pregatirea atelierelor, expozitiilor si concertelor, am cunoscut artisti plastici din diverse parti ale lumii, am organizat activitati interculturale. De asemenea, am urmat cursuri de turca, ne-am cufundat in peisajul local si in lumea interioara a colegilor - deveniti incet prieteni. Am calatorit impreuna, am intalnit noi oameni si m-am revazut cu vechi camarazi turci.

Turcia e locul unde mi-a ramas un coltisor din suflet acum 4 ani, cand am ajuns acolo prima oara – tot pentru un proiect european. De atunci am revenit in repetate randuri, coordonand diverse initiative internationale in sfera drepturilor omului, educatiei non formale si promovarii valorilor europene. E<